Cu un dribling fin și niște abilități care îl făceau perfect pentru rolul de al doilea atacant, brazilianul Jonas Gonçalves Oliveira a ajuns la Benfica la 30 de ani. Pentru standardele unui brazilian, parcursul său de până atunci nu spunea foarte multe. Cariera de seniori și-o începuse târziu, la 21 de ani la Guarani, în a doua ligă braziliană. Au urmat 2 sezoane ratate la Santos și un transfer la Gremio. În 2009, după o serie de ratări monumentale într-un meci din Copa Libertadores, Mundo Deportivă îl numea „cel mai slab atacant din lume”. Sezonul 2010 a fost cel în care s-a făcut remarcat. A câștigat campionatul Gaucho și a marcat 42 de goluri în 65 de meciuri. A urmat transferul în Europa, la Valencia, dar și debutul la națională. A fost partenerul de atac al lui Soldado și a rămas în umbra acestuia timp de 2 ani și jumătate. În al patrulea sezon, deși a început ca titular incontestabil, a fost trecut pe bancă în retur, fiind preferat mult mai tânărul Paco Alcacer.
A fost apreciat de fani, dar nu și de conducere. În 2014 contractul său a fost reziliat. Deși a fost dorit și de Spurs, Jonas a ajuns la Benfica ca jucător liber de contract, mult după finalul perioadei de mercato. Nimeni nu se aștepta însă la ce a urmat. Din servant și mijlocaș ofensiv, acesta s-a transformat într-o mașinărie de goluri și a reprezentat înlocuitorul nesperat pentru legendarul Óscar Cardozo care tocmai părăsise clubul în vară. Jorge Jesus l-a mutat în centrul atacului, iar „Jonas Pistolas” a marcat 31 de goluri în 35 de meciuri în primul sezon, câștigând titlul și Cupa Ligii. Nu a fost însă un „one season wonder”. Au urmat încă 3 titluri, 2 cupe și 2 supercupe.
Șuturi de la distanță, loburi, voleuri și lovituri de cap. Da Luz le-a văzut pe toate în cei 5 ani în care Jonas a fost idolul tribunelor. Era un fotbalist diferit de super-atleții din prezent. Era lent, dar extrem de inteligent. Tehnica sa impecabilă era complementată de un șut excepțional.
Ajunsese să fie iubit până și de fanii rivalelor, care conștientizau că aveau în față un jucător care ridica nivelul campionatului intern, dar și un om cu o etică a muncii aparte. Și-a încheiat aventura în Portugalia cu 137 de goluri și 42 de pase decisive în 183 de meciuri. A fost al doilea cel mai bun marcator străin din istoria clubului. Era numele pe care îl vedeam mereu în cursa pentru Gheata de Aur. „Cel mai slab atacant din lume” se bătea pentru trofeu cu Messi, Ronaldo și Suarez. A devenit foarte popular și datorită seriei Fifa, unde a avut extrem de multe carduri în Ultimate Team.
Mai avea un an de contract, dar a ales să se retragă la 35 de ani din cauza accidentărilor repetate la spate. În 2019 și-a luat rămas bun de la fotbal într-un amical cu Anderlecht, lăsând un gol imens pe teren și în inimile suporterilor portughezi. Încă păstrează o strânsă legătură cu clubul, fiind văzut des la stadion, pe Benfica TV și în rolul de ambasador al clubului.