Ianis Hagi a ajuns azi la 27 de ani. Este vârsta la care fotbalistul trebuie să se transforme din promisiune în certitudine, după cum zice profesorul Chirilă. Se apropie de ceea ce ar trebui să reprezinte anii de vârf ai carierei. O carieră în care până acum a promis mult, dar fără a atinge culmile așteptate de o țară întreagă. Cu greutatea numelui pe spate, cu impulsionările poate sufocante pe alocuri ale tatălui său și cu standardele imposibil de atins care i-au fost setate de marea parte a publicului microbist român, Ianis a reușit totuși să își urmeze propriul drum în fotbalul din străinătate.
După experiența mai mult ratată la Fiorentina și revenirea cu succes la Viitorul, transferul la Genk părea să fie prima treaptă spre succes în Europa. Nu s-a adaptat în Belgia și a urmat rapid transferul la Rangers. Acolo a avut sezoane bune și, mai important decât atât, a demonstrat de două ori profesionalism și tărie de caracter revenind după perioade în care fie a fost ținut rezervă, cum s-a întâmplat în mandatul lui Gerrard, fie a fost exclus total din lot din motive nonsportive în ultimul sezon în Scoția.
Per total, nici la cifre nu stă deloc rău din punct de vedere al eficienței. Transfermarkt îl creditează cu 27 de goluri și 35 de assisturi în cele 181 de meciuri jucate de la transferul la Viitorul la Genk în toate competițiile. Dacă ne uităm la minutele jucate efectiv, adică 9671, acestea echivalează de fapt cu aproape 108 meciuri întregi. 62 de contribuții de gol în 108 meciuri nu sună rău deloc pentru un jucător cu profilul său, adică un decar reprofilat în extremă dreapta, inter sau chiar extremă stânga.
Sigur, numărul de meciuri este mic, iar accidentarea din ianuarie 2022 aproape i-a încheiat cariera. Un an întreg pe bară e mult. Dar încă o dată, puterea demonstrată pentru a reveni poate fi un exemplu pentru oricine. Pentru un om care putea face orice în viață și care a avut de mic viitorul asigurat, pasiunea sa pentru fotbal este de necontestat.
La echipa națională a României lucrurile stau cam la fel. De multe ori rezervă, el a strâns deja 49 de meciuri, unde a marcat de 7 ori și a oferit 8 pase decisive. În total a fost doar 2330 de minute pe teren, adică 26 de meciuri întregi. Din nou, cifre decente. Dar mai important decât atât, ne-a adus prin golul său cu Israel calificarea la Euro 2024 și a obținut penalty-ul care ne-a calificat mai departe din grupă. Strict pentru aceste momente care au adus o bucurie mare de tot în rândul fanilor se poate argumenta că Ianis merită mai mult respect.
Gică Hagi a fost unic într-un secol, după cum zice titlul cărții lui Gheorghe Nicolaescu. Autorul făcea referire la veacul trecut ilustrând prin diverse povești măreția personajului care ne-a marcat ultimele decenii fotbalistice. Din păcate pentru noi, Gică Hagi va fi probabil unic și în acest secol. E greu de crezut că fotbalul nostru va produce prea curând încă un fotbalist de anvergura sa. Multora nu le convine că Ianis a fost împins de la spate, deși majoritatea părinților ar face la fel pentru ai lor copii. E indiscutabil că Gică Hagi a greșit de multe ori în abordările sale publice. Dar tot la fel de adevărat e că pentru tot ce a făcut pentru fotbalul nostru, cu bune și cu rele, putem găsi puterea să îi iertăm exagerările și lucrurile zise din dragoste părintească.
Dacă întrebi lumea pe stradă, majoritatea oamenilor vor fi de acord că Gică nu va putea fi egalat nici de Ianis și nici de altcineva. De asemenea, oamenii din tribunele stadioanelor îl apreciază pe junior. În contrast, asistăm și la o realitate paralelă. Avem ura de pe internet, furtuna de reacții negative adesea alimentată de presa mainstream aflată în căutare de click-uri. Aceasta ne dezvăluie însă încă un amănunt: mentalul colectiv românesc încă trage speranță că Ianis îi va călca întocmai pe urme tatălui său. Cu cât conștientizăm mai repede că acest lucru este imposibil, cu atât vom putea să observăm că putem găsi totuși în Ianis un fotbalist peste medie, un profesionist care încă poate deveni liderul „Generației de suflet” și un model pentru tinerii fotbaliști. Viitorul ne va dezvălui destinul său în fotbal, iar noi nu putem decât să sperăm că vara viitoare ne vom bucura din nou de golurile unui Hagi în America.